STARI DE AGREGARE

Sunt doua stari de agregare in care devin monumentul nesuferitului. Urasc sa fiu bolnav. Sau cand sunt obosit. In aceste doua cazuri devin cea mai nesuferita creatura din Univers... Acum inchipuiti-va ca sunt si bolnav si obosit... Ridicati totulla puterea a zecea... Asta sunt eu de ieri incoace...

Stiam ca ma paste napasta inca de sambata cand, impreuna cu amica mea Claire, am fost la Santa Cruz de Tenerife ca sa patinez artistic pe gheata, ca sa cinam si ca sa facem cumparaturi dupa miezul noptii, intrucat data de 6 ianuarie este aici ceea ce se numeste "ziua regilor" si marcheaza inceputul a sase sapatamani de reduceri de iarna la toate articolele... Ma rog, iarna calendaristica... Pe insula primaverii vesnice zapada gasesti doar pe varful maretului Teide...

De patinat am patinat doar o tura de ring, si aceea chinuit... De cumparat nu am cumparat mai nimic, dupa ce am batut orasul vreo doua ore, dar cel putin am vazut parada de ziua regilor si am avut parte de o cina copioasa la un local ce se numeste "La Carpinteria", ceea ce, traducerea cu spaniola mea de balta, inseamna "tamplaria"... Frumos loc...

In aceasta excursie m-am simtit cred precum se simteau occidentalii ce veneau sa ne viziteze tara in vremurile comuniste... Desi Claire vorbeste spaniola si este frantuzoaica iar eu vorbesc si spaniola si franceza, limba noastra de conversatie este... engleza. Si asta doar pentru ca de la prima noastra interactiune asa ne-am adresat unul celuilalt... Si vorbitul in limba lui Shakespeare in nordul insulei ne-a facut sa parem probabil extraterestrii dupà cum se uitau unii la noi... Ba inca la plecarea de la restaurant, o masa plina de veselia indusa de vin ne-a salutat in cor zambind: "Good Bye"... Ca sa nu raman mai prejos desigur ca le-am raspuns la salut in spaniola, asa ca tot localul a izbucnit intr-un ras sanatos...

Dupa care, Claire, o tipa care spre exasperarea mea gaseste o nespusa placere in mersul pe jos, m-a tarat literalmente vreo doua ceasuri prin Santa Cruz de Tenerife... Eram deja piscat de un virus pentru ca incepusem sa tusesc de cateva zile... Insa probabil ca transpiratia si racoarea noptii amplificate de vantul de la malul oceanului nu au facut decat sa agraveze aceasta stare...

Asa ca acum stau si ma vaicaresc sau ma iau de lume... Depinde de conjunctura... Sunt mai morocanos decat unul dintre cei sapte pitici... E un soi de razbunare a mea in stil sa moara si capra vecinului. Ca tot sunt roman nu?!! Daca eu nu ma simt bine, altii de ce sa fie voiosi?!! Si apoi, noi barbatii suntem ca si niste copii... Ne plangem mai tare de o raceala decat de o taiatura de cutit de bucatarie... Ciudat animal mai sunt si eu...

Aseara, dupa ce am terminat de cantat, am avut senzatia ca si corzile vocale sunt terminate... Astazi trebuie sa merg la Los Gigantes... Si e prima oara. Si prima impresie conteaza... Si... Si ma apuca groaza!!! Nu vreau sa contramandez. Nu am facut asta decat de vreo doua ori in viata... Sper sa nu trebuiasca... Acum mi-e ciuda... Probabil ca v-am facut sa zambiti... Si eu ma simt cum ma simt... Sa va fie rusine!!! Radeti na!