CERUL SE SCURGE PE INSULA PRIMAVERII VESNICE

Pe insula ploua de trei zile... Si odata cu ploaia temperatura a trecut sub minimul normal de douazeci de grade Celsius... Toti spun ca este o stare de anormalitate... In luna decembrie a plouat zilnic. O alta anomalie... Doar cateva zile fara ploaie.

Ma intreb daca o fi vina mea... Sa nu razi... Chiar ma intreb daca nu cumva am adus cu mine cate ceva din durerile si bocetul Romaniei... Sau sunt semne clare ca Dumnezeu vrea altceva de la mine? Se poate sa fiu atat de lipsit de credinciosie incat sa nu inteleg semnele?

Si totusi nu este frig asa cum ar intelege altii frigul... Suntem doar aproape de tropice... Doar ca e neobisnuit ce se intampla... Cate oare mai sunt obisnuite pe lumea asta? Dragostea fireasca a pierit, si a fost inlocuita cu un surogat impus de interesele supravietuirii. Vara este insuportabil de sufocanta... Primavara, daca mai exista, este mai mult un sfarsit de iarna... Toamna este scurta si urata...

Poate ca am imbatranit eu si din viteza cu care mi se intampla lucrurile nu imi fac timp sa ma opresc sa vad ce se intampla... Doar ca si altii imi spun ca au aceleasi senzatii... Si uite asa, astazi a fost o zi cu putin soare, mult vant, si cu multi nori deasupra vulcanului Teide, stapanul si creatorul acestei bucati da roca, Ai senzatia ca frunzele palmierilor se vor rupe indoite in unghiuri imposibile de vant... Si totusi elasticitatea lor este uimitoare... Nu numai ca rezista... Cand rafalele se opresc isi revin instantaneu la forma anterioare, oferind aceiasi relaxare privirii...

Fiindca sunt aproape de aeroport, am urmarit astazi cateva avioane la aterizare... Am sesizat balansul, un soi de falfait al aripilor metalice... Uimitor... Noi, oamenii le-am creat... Pana acum vreo suta de ani nici nu credeam ca ceva mai greu decat aerul poate zbura...

Un motan pocnind de sanatate si lene astepta seara cuminte sa i se deschida una dintre usile apartamentelor vecine... Il stiu... Si uite asa mai trece o zi fara ca nimic deosebit sa se fi intamplat... Desigur pentru mine... In alte parti prin alte locuri unii au murit altii s-au nascut... insa eu am intrat din nou intr-un soi de rutina... Si urasc asta... credeam ca imi va aduce liniste... De unde? Eu tot suflet de haiduc am...

Vad ca in Egipt se zbat unii sa rupa lantul... Ar trebui sa fiu mai sensibil la asta... M-am trezit ca nu sunt... Ba sunt inca aproape indiferent... Oricum mi se pare ca acolo sunt interese legate de Suez, si ceva chestii ce isi au obarsia in razboiul israeliano-egiptean de acum mai bine de patruzeci de ani... Romania este cufundata in aceleasi mizerii... Multa vorba... Putine fapte... Nu numai la politicieni ma refer... Si sansele, sigur total inegale... Culmea astazi nici de acest lucru nu prea sunt interesat...

Mi-a pasat mai mult de mine in zilele care au trecut... Au fost ingrijorari... Nu au trecut inca toate... Sunt un om nerabdator... Si inca nu mi-am infipt bine radacinile aici... Pana cand nu se va intampla acest lucru vor mai fi ceva momente de neliniste... Ma bucur insa ca toate sunt un moft in comparatie cu stresul din Romania...

In clipe de genul asta am senzatia ca trebuie sa ma mut si mai departe de casa... Tot mai des imi suna in gand "America! America!"... Trebuia sa fi fost de multa vreme acolo... Nu stiu ce am asteptat pana acum... De fapt stiu. Am sperat ca un prost ca intr-o zi va fi bine unde m-am nascut. Nu e. Si semne de insanatosire sunt. Numaio ca eu nu mai am timp sa astept. Si nici chef. In plus insanatosirea este nesigura.

Acum imi place din nou insula aceasta. Este supranumita 'insula primaverii vesnice". Ma bucur ca am ajuns aici. ma bucur ca sunt in viata. ma bucur ca am probleme ce trebuie sa le rezolv. Am redevenit activ dupa ce in Romania incepusem sa renunt la zbatere. Si ce daca ploua? Soarele o sa apara. Si pot sa incep sa visez din nou!