Azi dimineata cand m-am trezit, am realizat ca traiesc intr-o mare a minciunilor... Am realizat ca inot in ea si ca mereu ma zbat sa ajung la mal doar ca malul se indeparteaza, erodat de multele minciuni spuse...
De atata minciuna, romanul a ajuns sa creada ca pana si minciuna gogonata este pardonabila... Ce spun eu... Justificabila! Pentru ca intotdeauna exista un scop... Problema este si mai consistenta (era sa folosesc vulgarul "groasa") daca stai sa mai aprofundezi este scopul in sine...
Unii mint ca sa para mai frumosi... Altii mint ca sa para ceea ce nu sunt... Unii mint pentru ca sunt bolnavi... Altii mint sanatosi fiind... Unii mint ca sa se ascunda... Altii mint ca sa iasa in fata...
Unii mint fiindca ca sa se afle in treaba... Altii mint ca sa se scape de ea... Unii mint cu un scop... Altii mint din inertie... Unii mint ca sa se apere... Altii mint ca sa atace...
Unii mint ca sa se scoata... Altii mint ca sa se bage... Si asa, caruselul nu se mai opreste... Cand invata romanul sa minta? Presupun ca de mic copil... Numai cu un atrenament sustinut poate ajunge sa introduca minciuna in reteta vietii si sa amestece gogogonele mincinoase cu aerul pe care il respira, cu apa ce o bea si cu mancarea ce o mananca...
De la Iasi la Oradea... De la Satu-Mare la Craiova... De la Timisoara la Constanta, via Bucuresti desigur, toata lumea a adoptat minciuna ca pe o stare de normalitate... Sa spui adevarul in orice imprejurare?!! ABSURD!!!
Insiruirea de orase de mai sus imi aminteste de textul unei piese de la sfaristul anilor ~70, inceputul anilor `80: "Ne York, London, Paris, Munich... Everybody likes... Pop music..." Minciuna este pop-starul Romaniei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Eu cred ca: