Candva, nu cu multa vreme in urma, eram un om absolutamente obisnuit... Aveam un job bunicel, cu facilitati bune, intr-o firma bunicica, unde mancatoriile interne erau cele deja cunoscute... Si ca orice om obisnuit, am vrut sa fiu in randul lumii...
Ca sa fii in randul lumii, in Romania, trebuie sa ai peretii casei imbracati in rigips si termopanele puse... Insa eu aveam o datorie la un prieten si asta trebuia sa rezolv mai intai, caci omul avea si el planurile lui...
Asa ca, neascultand de sfaturile primite mereu de la cei foarte apropiati, am accesat un credit bancar cu o dobanda destul de frumusica... Si am platit, si am platit... Fara probleme... Cam un an sau doi... Pana in momentul cand am decis ca imi voi deschide o afacere proprie...
Din acel moment toate lucrurile au scapat de sub control... Orice firma este o investitie continua... Dar cel mai greu de trecut sunt primii 2-5 ani... Nu am sa mai trec in revista motivele pentru care nu am putut implementa toate deciziile necesare... Cert este ca la un moment dat am realizat ca sunt de fapt angajatul unui stat ce nu imi ofera nimic in schimbul muncii, taxelor si impozitelor ce mi se pretind la fiecare pas...
Asa ca intr-o zi am luat o decizie care mi-a schimbat complet viata... Am decis sa parasesc sistemul. Cu orice pret. Fara sa ma uit inapoi. fara sa imi pese de consecinte. O iesire din MATRIX asa cum ii spun eu...
Am facut asta in mod constient... Si stiu sigur ca nu am gresit... Pentru ca acum vad si mai clar cam cati bani da sistemul pe mine... Din fericire, nu ma mai poate ataca decat luandu-mi libertatea sau viata... Si chiar de ar vrea sa faca asta, nu am de gand sa le fac viata usoara... Cel putin nu atata vreme cat respir...
Spre exemplu, de o vreme incoace, ma suna o reprezentanta a unei firme de recuperari de credite... EOS cred ca ii zice... Nu femeii. Firmei de recuperare... Nu stiu cum isi recruteaza angajatii oamenii astia, insa stiu cu siguranta ca nu fac deloc alegerea corecta...
Un model este si doamna sau domnisoara X despre care va povestesc... Pana acum cateva luni aveam toate bunele intentii din lume ca sa platesc si creditul si dobanda si imensele penalitati ce mi le-au calculat fericiti angajatii bancii care si-au sporit, sunt sigur de asta, salariile, raportand noi si mari realizari...
Nu pot sa zic ca nu mi-au trimis scrisori de avertizare... Doar ca atunci cand faci o schimbare majora in viata, ea implica si costuri... Si am facut schimbarea incercand sa obtin mai mult de la viata... Si, la urma urmei, daca nu ai de unde, cum le poti satisface dorintele, nu intru totul justificate sau justificabile...
Pentru mine la inceputul acestei schimbari a fost importanta SUPRAVIETUIREA... Este in continuare avand in vedere vremurile si sistemul in care traiesc si eu si voi... Daca stau sa gandesc mai bine, tot romanul de fapt asta face... Isi rupe oasele muncind doar ca sa supravietuiasca...
Cum spuneam, aveam intentia sa platesc numai sa scap definitiv din ghearele sistemului... Asta pana intr-o zi, cand persoana care este de fapt motivul acestui articol, o angajata corporate model as zice, a inceput sa se rasteasca la mine, si sa imi spuna ca sunt asa si pe dincolo si ca sunt un mincinos... A facut acest lucru cand eu stateaam si imi asteptam randul la imensa coada ce se formase pana hat departe. O coada extinsa ca in vremea raposatului odios, organizata inspaimantator pe 3 randuri si care se termina la multi metri de la iesirea din cladirea bancii...
Privind iarasi retrospectiv, trebuie sa recunosc faptul ca mi-am adus toate vorbele astea grele si obligatorii in timpul serviciului fufei in cauza asupra mea cu propria-mi manuta... Pentru ca, intr-un puseu de bun simt, eu am sunat-o pe aceasta femeie plin a de fler si de stapanire a artei conversatiei, ca un dobitoc politicos si binecrescut ce sunt...
Am sunat ca sa o anunt ca exista riscul sa nu reusesc sa fac plata intrucat programul bancii era pe terminate iar eu abia ma pusesem la neobisnuit de lunga coada... Facusem asta ca sa nu par nesimtit si mincinos... Uite ca m-am inselat amarnic, si ca am fost luat in balon... Insa ce e prea mult e prea mult... Si am luat atunci decizia sa ii las sa se zbata ca sa mai scoata un ban de la mine... Ca de respect reciproc era clar ca nu poate fi vorba...
I-am si comunicat duduii decizia luata pe loc, si ca ne vedem in instanta, dupa care fara sa astept reactia, am inchis... Si o vreme am avut liniste... Nu am cunoscut niciodata persoana dar pot sa imi inchipui cam ce fel de viata are "oama" asta... De fapt, nu are viata... Traieste pentru o cariera care ii asigura si ei supravietuirea... Si face pentru asta orice... I se pare ca are putere amenintand de la capatul celalalt al terminalului telefonic... Un om lipsit de placerea de a trai si inrait prin traininguri ca si cainii de lupta...
Pana aseara nu am mai fost sunat... Dar aseara! Vai ce placere! M-a apelat din nou!!! S-a prezentat... Vineri seara la ora opt si jumatate... Seara!!! V-am spus ca bipeda asta nu are viata? Uite acum v-am dat si dovada... Eu? Aveam ore de chitara cu doi dintre baietii mei acasa la unul dintre ei...
I-am spus ca nu pot vorbi... Am facut asta intr-un mod extrem de politicos... Si iar am picat de fraier... Politetea in Romania este rasplatita intr-un mod ciudat... Daca esti politicos si binecrescut atunci sigur asta este un semn ca esti fraier...
Cu nesimtirea caracteristica si stupiditatea nativa inconfundabila, capra caprelor din poveste si mama tuturor iezilor a continuat sa turuie poeziile invatate la cursurile interne ale companiei... Din acelea care alta data le tineam eu...
Si uite asa, abia acum va dau motivul acestui articol... Dupa ce imi explica sa imi caut un avocat incepe sa o ia pe pustiuri... Copii mei cantau la chitara... Nu ii mai puteam opri eu... Tocmai invatau un intro la o piesa celebra: Thunderstruck...
Prostu` nu e prost destul pana nu isi da in petec... Infuriata la culme de faptul ca auzea muzica in fundal a infuriat-o intr-atat incat mi-a spus ceva de genul ca am nesimtirea sa ii pun muzica in timp ce vorbeste ea cu mine este nesimtire... Sau ceva de genul asta... Nici nu am mai lasat-o sa termine... Mi se suise sangele la cap si vedeam rosu in fata ochilor...
I-am mai spus odata prostaturii ca sunt la ore cu copiii si i-am amintit ca ii spusesem de momentul neprielnic si ca nu pot vorbi... Dupa care am inchis telefonul. Din nou. Ce credeti ca face isteata pamantului?!! Ma suna! Din nou. Numai ca de data aceasta nu i-am mai raspuns. Si ca sa am liniste si sa ma pot concentra la ce fac am inchis telefonul...
Pana la urma au trecut si timpul de dat cu chitara... Dupa care m-am pus pe gandit... Si iar se aprinde beculetul deasupra capului... Va sa zica asa stau treburile in Romania... Esti bun pana dai... Daca nu mai poti da cat vor ei, cand vor ei, pun presiune pe tine ca sa te intorci si sa redevii o vaca de muls... Stiam asta si acum imi puneam problema daca trebuie sa accept... Ei bine, NU!!!
Nu in conditiile in care se desfasoara lucrurile in Romania de azi... Eu nu dau vina pe banci, decat prin prisma angajatilor lor... Dar as da vina pe un stat care rasplateste doar smecheria iar de cei care muncesc cinstit ii ia la ture... As pune pariu ca fatuca asta cu care am vorbit nu are tupeul sa vorbeasca asa cu unul care a luat cateva milioane de euro credit si nu i-a mai inapoiat...
Omul care ia bani mai putini credit si nu ii inapoiaza este un fraier ce poate fi amenintat si jignit oricand de catre orice nulitate complexata angajata in sistemul lor... Insa daca ai luat milioane de dolari credit fara intentia de ai mai returna vreodata, vei fi tratat cu manusi... Pentru ca se stie: ala este smecher... Si smecherului de Romania cine ii poate tine piept?!
Am gresit neascultand sfaturile altora... Dar sunt dispus acum sa imi rascumpar libertatea absoluta chiar si cu pretul temnitei... Pentru ca in ruptul capului nu voi face ceea ce imi impune sistemul acesta infect sadit in Romania acum prea multi ani... Imi voi plati intr-un fel sau altul greselile... Abia astept sa se inatmple si asta. Dupa aceea, voi fi liber definitiv...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Eu cred ca: