DESPRE AMATORISM... (preluare)

Acum aproximativ trei luni m-am hotarat sa plec din Romania si sa ma stabilesc in Londra, sa incep o afacere, sa o iau de la zero, sa las totul in spate! Au fost persoane care m-au incurajat, dar au fost si persoane care m-au condamnat... am ascultat cu mare atentie parerile tuturor si evident ca in final am facut asa cum mi-a dictat inima: am plecat!

Mi-a ramas insa in minte reactia unui tanar arhitect, iar reactia lui inca ma bantuie deoarece, desi ne vazusem doar de vreo trei ori pana atunci, am avut impresia ca de-a dreptul m-a certat! A spus ceva de genul: sunt de acord ca in Romania lucrurile nu merg asa cum ar trebui, ca legislatia e stufoasa, ca guvernantii sunt incapabili... etc. etc., insa de ce sa pleci? De ce sa nu ramai aici si sa incerci sa schimbi ceva? de ce sa nu lupti? Daca toti isi baga picioarele in tara asta si pleaca - ce o sa se aleaga?

I-am spus atunci ca asta e, m-am hotarat sa plec si plec, dar in sufletul meu a rasarit atunci un sentiment de vinovatie: daca are dreptate? daca as fi putut sa fac ceva, iar eu in loc sa lupt, plec ca o lasa? oare ar trebui sa raman, sa ma lupt cu sistemul, sa incerc sa schimb ceva?

Ei bine, acum stiu raspunsul la toate aceste intrebari! Iar raspunsul este simplu: NU! Nu am de ce sa raman in Romania, nu am ce sa mai fac acolo, nu este in puterea mea sa schimb nimic din tot ce se intimpla in tara aia. Pentru ca tara aia e bolnava, grav bolnava si mi-e teama ca nu mai exista vreun tratament care sa o vindece vreodata!

Atata timp cat tinerii romani care se auto-definesc ca fiind "oameni de afaceri" nu sunt nimic altceva decat niste amatori, niste oportunisti, niste intermediari iresponsabili, care nu au auzit vreodata de notiunea de angajament, carora le este complet strain conceptul de responsabilitate, care se scuza in fata unui client cu argumente de genul "astazi nu am putut sa ma ocup de proiectul tau pentru ca tata trebuia sa plece la pescuit si a avut pana la masina, iar eu a trebuit sa il ajut", "da' ce, crezi ca esti singurul meu client?????" (si mai am din astea, poate o sa fac o postare separata cu scuze de business tipic romanesti...) - atata timp deci cat astfel de tineri reprezinta o mare parte a comunitatii de business din Romania - nu vom ajunge niciodata niciunde!

Atata timp cat in tara aia traiesc, respira, se inmultesc si se imbogatesc profesionisti de coltul strazii, artisti de copy-paste, contabili de scara blocului, consultanti de cafenele si specialisti la toate dar la nimic, eu nu mai vreau sa aud nimic! Nu mai vreau sa stiu nimic!!! Mi se face greata!

In 2003, cand mi-am deschis firma din Romania nu aveam idee ce inseamna management, business-plan, marketing si alte cuvinte dintr-astea straine, insa stiam ca un client multumit iti trimite inca alti 10 clienti, iar un client nemultumit iti alunga 100!!! M-au invatat asta niste oameni care la vremea aia erau si mai in varsta si mai destepti ca mine. Si mare lucru m-au invatat oamenii astia!

Am sacrificat multe pentru a pune pe picioare biroul de consultanta, am lucrat sambetele, duminicile, in ajunul de Craciun, in ziua de Pasti, in ziua cand poate mamei mele nu ii era bine, iar pe tatal meu il durea spatele, mi-am neglijat iubitul, parintii, prietenii, pentru ca aveam un vis: sa fiu o femeie de afaceri! Sa am firma mea, sa lucrez pentru mine si sa nu depind de nimeni decat de mine!

Curand insa am invatat ca a avea firma ta nu inseamna doar o carte de vizita pe care sa scrii cu litere bolduite "patroana". Inseamna competenta si responsabilitate, inseamna ceea ce pe vremuri vedeam scris prin magazine cu litere de-o schioapa: "clientul nostru, stapanul nostru"! Inseamna respectarea termenelor, inseamna respectarea angajamentelor, inseamna a da tot ce ai promis ca dai si inca ceva in plus, inseamna perfectionare continua si respect! Perfectionare din respect pentru mine, pentru business-ul meu si din respect fata de client! Si asa am ajuns in sapte ani de zile sa am peste 300 de clienti societati comerciale, sa am contracte cu companii multinationale, sa primesc recunoasteri internationale si felicitari pentru munca mea!

Atata timp cat biznismeni de mana a doua vor continua sa traiasca si sa faca afaceri in Romania, nu se va ajunge nicaieri! Se va duce dracului toata tara aia de idioti si incompetenti!

In lumea asta mare (din care Romania nu face parte, ea exista doar din punct de vedere statistic undeva la coada tuturor clasamentelor facute vreodata - si pe buna dreptate) o singura persoana poate ca nu se pricepe in acelasi timp la: calculatoare, instalatii sanitare, comert cu ciuperci, afaceri cu petrol si gastronomie internationala. Poate ca persoana respectiva se pricepe doar la tricotat, dar macar stie sa tricoteze repede si bine, cu diferite tipuri de fire si andrele, poate sa tricoteze si bluze si ciorapi si chiloti cu minecute.

Stie ca pentru o bluza rosie cu maneci lugi trebuie sa lucreze trei zile, motiv pentru care iti spune de la inceput ca te costa 50 de lire si dureaza trei zile. Si in trei zie ai bluza. Nu mai conteaza ca tac-so si-a innodat firu' de la undita si e in prag de depresie, nu mai conteaza ca afara ploua sau ca vecinei de la etajul doi i-a crepat pisica! Ea tricoteaza! Pentru ca ei ii place sa tricoteze si pentru ca ea are un client care o plateste pentru asta!

Pana cand n-o sa intelegem ca in lumea asta nimeni nu ne obliga sa facem nimic daca noi nu vrem, pana cand n-o sa pricepem ca daca nu ne place ce facem, putem efectiv sa nu mai facem lucrul ala si sa ne apucam naibii de facut ceva ce STIM SI NE PLACE, dar in nici un caz nu avem dreptul sa ne vaitam (pentru ca in definitiv nimeni nu ne-a pus pistolul la tampla), pana nu intelegem definitia cuvantului "profesionalism" si pana nu ne intra bine in cap ca minciuna are picioare scurte, ca poti trada un prieten doar o singura data si cu ocazia asta l-ai pierdut pentru totdeauna, pana atunci toti ne numim AMATORI si meritam unii pe ceilalti! (AMATÓR, -OÁRE, amatori, -oare, s. m. și f., adj. [...] (Persoană) care se ocupă cu o meserie, cu o artă, cu o disciplină, fără a o exercita ca profesionist; diletant. – Din fr. amateur, lat. amator.

Sursa: www.dexonline.ro)

Dragii mei fosti prieteni, I'm out! Refuz sa mai cred in cuvantul dat de un prieten care imi spune ca imi face un site in trei zile, dupa care dispare o saptamana si nu raspunde la telefon, refuz sa ma mai bazez pe unu' care imi promite ca ma ajuta sa imi preschimb permisul de conducere si de fapt nu face decat sa ma incurce definitiv, refuz sa mai platesc pentru servicii pe care nu le primesc, refuz sa mai cred ca daca ii dai niste bani unui prieten pentru a-ti face un website inseamna ca ai avut incredere in el si ai vrut sa il ajuti si pe el sa castige un ban!!!

Gata! M-am saturat! Am plecat din tara asta si sper sa ma mai intorc doar cu scopul de a-mi revedea familia si cei doi-trei oameni normali la cap pe care ii mai cunosc, cu scopul de a vizita cele cateva locuri frumoase care au mai ramas neinfectate de prostie si amatorism. Atat!

preluare de pe: Menta si Rozmarin