POVESTIRI INCREDIBILE (partea a III-a)

Cand m-am trezit in aceasta dimineata, de fapt nu demult) gandeam ca trebuie sa scriu si mi s-a facut groaza... Sau lehamite... Sau poate amandoua deodata... Trebuie sa imi reamintesc intamplari pe care am preferat sa le uit... Am o singura parere de rau... Ca nu tin minte numele tuturor personajelor, dar de, nimeni nu-i perfect... Inspaimantator este ca acesti oameni au existat si continua sa existe... Prefera siguranta anonimatului...

Asadar, facusem un pariu cu tata... Nu stiam ca facusem un pariu si cu destinul, cel zis si soarta... Habar nu aveam ce voi face si cum... Eram in continuare zvapaiat si as spune si ca un pic prea banatean, acum, privind in urma... Credeam si eu, ca multi alti concitadini, ca eram un pic mai destept, un pic, mai domn si un pic mairasarit in toate, pentru simplul motiv ca m-am nascut la Timisoara...

In 1990 eram student la Facultatea de Electrotehnica, sectia Energetica... Printre colegii de facultate mi-am facut noi cunostinte... Eram nebunatici cu totii... Comunismul cazuse in aparenta, Ceausescu sigur nu mai era la putere si credeam ca e democratie... Mai credeam ca democratia inseamna sa faci aproape orice vrei tu...

Si uite asa, intr-o dupa amiaza cocotati sus pe Reanault-ul 18 cumparat de tata stateam cu conservele de bere langa noi si cugetam sus pe masina eu si un coleg, Cristi Macarie... Ultima oara cand am auzit ceva de Cristi era actionar RDS-RCS...

Cocotati acolo sus divagam despre diverse, bateam campii cu gratie si dadeam note femeilor care treceau prin fata caminului 21... Bineinteles ca notele erau din ce in ce mai generoase dupa fiecare bere terminata...

De nu stiu de unde ne vine ideea noua sa pornim o afacere... Eu, cu gandul la discutia cu tatal meu, am imbratisat imediat ideea de a fi patron... Suna bine... Ma si vedeam JR Ewing... Cristi avea o propunere legata de casarea unor TIR-uri absolut functionale prin intermediul tatalui sau si caratul de apa minerala cu ele... Paremi-se ca s-a pus in discutie si concesionarea unui izvor...

Cum necum, mi-am amintit de un prieten din copilarie, Vali Honiges care la un moment dast venise cu o ciudata cerere de imprumut... Si pe atunci un milion de lei erau bani extrem de seriosi... Zeci de mii de dolari... Vali imi parea un tip prea putin descurcaret asa ca l-am intrebat ce vrea sa faca... "Televiziune prin cablu" zice el...

Hooooo! Zic in gandul meu... Auzisem cuvantul 'televiziune"... Nici nu am mai gandit la expresia "prin cablu" si ce ar putea sa insemne ea... Nu ma interesa... Din punctul meu de vedere era imposibil sa faci asa ceva... Mai ales Valentin... Dar mi-a dovedit ca nu am dreptate si asa a luat fiinta Hi-Fi Qudral la Timisoara...

Dupa o vreme, certat fiind cu ai mei si plecat de acasa, m-am angajat la firma lui Vali, si asta in vremea cand parintii mei aveau o prospera firma de "turism"... De fapt la vremea aceea turistul roman facea bisnita prin Serbia, Ungaria si Turcia... Mi s-a parut ciudat atunci, la fel ca si acum, sa vad ca in multe firme de turism concurente, la fel ca si in a noastra s-au angajat fosti lucratori in Securitate, iesiti la pensie...

La fel cum mi s-a parut ciudat atunci cand soferul autocarului trimis de o firma bucuresteana, de la care tata inchiriase respectivul mijloc de transport, nu a putut conduce autocarul pe motiv ca era beat mort, un pasager cu o figura distincta si foarte hotarat, a condus fara absolut nici un fel de problema autocarul pana la granita cu Bulgaria, fara a avea carnet... Si sigur nu avea alura de sofer pe sub geaca de piele...

Ca sa revin... Eram angajat la firma lui Vali... La inceput am facut instalarile efective in casele oamenilor... Dupa care Vali m-a rugat sa ma ocup de recuperarea sumelor de la datornici... Cu duhul blandetii m-am apucat sa o fac... Asa am ajuns in casa unor copii la fel de tineri ca si mine (aveam 23 de ani pe atunci)... El era polistist proaspat si era originar din Constanta... Din vorba in vorba ma ntreaba de ce nu deschidem si la Constanta o firma de CATV...

Stiam Constanta bine... Aveam prieteni de familie acolo... Mai stiam ca este al doilea oras ca marime din tara... Si ma intrebam cum de nu se gandise nimeni acolo sa faca asa ceva... Nu stiu daca i-am prezentat ideea lui Vali... Cert este ca la un moment dat mi-a cerut sa il reprezint in consiliul de administratie al firmei el urmand sa plece la rude in Germania pentru aproximativ o luna de zile...

La intoarcerea sa din Germania, apele in familia mea se limpezisera asa ca m-am intors acasa... Nici de job nu mai aveam nevoie deci... Asa ca am renuntat la el... Insa cateva luni mai tarziu, stand sus pe capota masinii si vorbind cu C. despre "afaceri" mi-am amintit de firma lui Vali si de ce imi spusese tanarul politist despre Constanta... Le-am legat rapid cap la cap si uite asa, ne-am hotarat... La o bere...

Am facut firma, ne-am imbarcat in Renault si am luat-o catre Constanta... Habar nu aveam de unde sa incepem... Nici macar nu stiam cu ce bani vom cumpara echipamentele... Dar noi vroiam si eram hotarati... In plus aveam eu un plan... Era riscant dar putea sa mearga... Era simplu. Planul... Dar a functionat exact cum prevasusem...

Ajunsi in Constanta a trebuit inainte sa cautam locul potrivit pentru a incepe o retea CATV... Cand am ajuns la Casa de Cultura am stiut imediat ca am dat de o mina de aur... De jur imprejur, ca niste ciuperci uriase, multe, dar multe, blocuri turn... Cu multe scari... Cu multe apartamente, Cu tot atat de multe familii dornice sa mai vada si alte programe in afara de TVR...

Acum, ne trebuia si un sediu... Dar de unde bani? Ca nu prea aveam... Am decis sa ne facem un birou in holul Casei de Cultura... Asa ca am cerut sa il vedem pe director caruia i-am explicat cine suntem si ce vrem sa facem...

A fost pentru prima si ultima oara in viata mea cand mi s-a oferit ceva sub pretul pe care l-am avansat... Din toata treaba aceasta Casa de Cultura din Constanta are si in ziua de astazi profit: ideea impartirii holului in spatii comerciale mi-a venit atunci in minte pentru ca aveam nevoie de un argument... Imi apartine... Si ultima oara cand am trecut pe acolo treaba inca functiona...

Oricum ar fi ne-am pus pe reaba... Un birou vechi si un telefon wireless conectat la reteaua telefonica a institutiei unde plateam chiria... Am pus fluturasi in toate cutiile postale... Apoi ne-am pus pe asteptat... Tin minte si azi primul client...

De fapt, o clienta... A venit sa se intereseze ce si cum... Cand a aflat ca suntem din Timisoara a fost incantata... Aveam sa aflu ceva mai incolo ca intre timisoreni si constanteni exista un soi de admiratie reciproca amplificata de evenimentele, proaspete pe atunci, din 1989...

Femeia a primit contractul cu reducerea de 50% promisa... La plecare ne lasa o paine pe masa... Uimit o intreb de ce la care raspunsul uluitor a fost: "Am mana buna sa stiti. O sa va mearga bine..."....

Si asa au inceput peripetiile mele, care aveau sa ma duca de pe holurile ministerelor din Bucuresti pana in preajma inca unui viitor presedinte al Romaniei... Ba inca am aflat de la un fost general comunist ca daca vreau sa cumpar un submarin rusesc nu este o problema... Iar am divagat prea mult... Ma opresc aici... Revin maine... Imi vin din ce in ce mai multe detalii in minte...