POVESTIRI INCREDIBILE (partea a IV-a)

Aveam douazeci si trei de ani in vara anului 1992... Inca mai credeam ca pot sa rastorn muntii si ca lumea poate fi mai buna... Din toata inima... Atunci ca si acum, dar mult mai naiv, credeam ca cei din jur se vor bucura vazand dorinta de a reusi si bagajul alcatuit din munca, talent, cunostinte si aptitudini...

Planul nostru pentru punerea pe roti a firmei de televiziune prin cablu incepuse sa functioneze... Era simplu... Neavand capitalul necesar a trebuit sa asteptam ca sa strangem bani din contracte... TV SOTI NEPTUN insa ne dadea un pic planul acesta peste cap... Incasase bani si nu prea facuse nimic... Oamenii erau un pic dezamagiti si de banii pierduti in jocurile piramidale... Romanul a avut inca de atunci dorinta de a se imbogati rapid si usor... Acesta este visul romanesc...

Promisiunea inceperii lucrarilor la o anumita data m-au obligat sa fac cumva rost de bani... Intre timp ne gandisem sa deschidem o filiala si La Turnu-Severin... De ea trebuia sa se ocupe Cristi... La Constanta eram in intarziere cu inceperea lucrarilor... Din lipsa de finantare... Asa ca am facut trei imprumuturi... Un risc pe care nu il regret nici pana astazi...

Inainte de toate am imprumutat de la tata pentru mine pe atunci imensa suma de 1500 de marci... Nu era destul, asa ca am amanetat masina pentru o suma aproximativ egala... Si am gasit un amic dispus sa gajeze cu apartamentul inca un imprumut bancar... Toate astea ca sa putem cumpara prima statie de emisie, antena parabolica si restul materialelor necesare...

Antena s-a dovedit a fi o mare problema... Trebuia sa aibe un diametru de 3 (trei!) metri ca sa putem accede decent la satelitul Astra I... Solutia am gasit-o la Brasov in cadrul unei intreprinderi de stat care fabrica asa ceva... Iar prima noastra statie a fost un Grundig care putea transmite 8 canale... Asa am inceput...

Intre timp aparuse si Consiliul National al Audiovizualului... Aparuse si o lege a audio vizualului... Si aveam sa aflu rapid cat de multe bete in roate se pot pune chiar si atunci cand totul parea simplu... Mai exista o firma de CATV in Constanta: Sat Line. O firma condusa de doi soti...

Nu mai tin minte cum ne-am cunoscut cu proprietarii Sat Line. Tin minte doar ca mi-au castigat increderea oferindu-se sa ne ajute cu achizitonarea unor scule profesionale si cu niste sfaturi pentru dosarul ce trebuia depus la CNA... Dar zambetul era unul de plastic se de fatada...

Am pregatit dosarele si le-am depus la secretariatul C.N.A. ... Si a inceput asteptarea... Simteam ca ceva este in neregula dar nu puteam sa spun precis ce... Intre timp, concurenta, dar adevarata concurenta a inceput sa ne creeze probleme serioase la Turnu-Severin... Avand mult mai multa putere financiara au ocupat rapid zonele invecinate noua blocandu-ne astfel dezvoltarea...

Compania se numea Terra Sat si fusese pornita inca din 1990 de Ilie Stoichescu, secondat de tatal sau, la Resita... Un om extrem de inteligent si corect in afaceri... Ne-am intalnit cu el la hotelul "Traian" din Severin pentru a discuta termenii "predarii"...

Atat de uimit a fost cand singura noastra pretentie a fost sa ne recuperam banii investiti Terra Sat urmand sa preia in acest fel reteaua construita de noi incat la sfarsitul intalnirii mi-a spus un lucru care mi-a fost de foarte mare folos atunci: "vezi ca la CNA astia de la Sat Line va pun bete in roate"... Mie imi parea incredibil, pentru ca in aparenta eram in raporturi bune... Dar m-am intrebat de ce ar spune un om care tocmai a facut o afacere buna cu noi asa ceva...

Ca urmare a raspunsului la aceasta intrebare am inceput sa devin precaut... Intre timp reteaua incepea sa se dezvolte in jurul Casei de Cultura... Pe masura ce aruncam cabluri peste din ce in ce mai multe blocuri au inceput sa cresca si presiunile asupra noastra... Manifestate in diverse moduri: ba veneu cei de la IGR (Inspectoratul General al Radiocomunicatiilor) sa ne ameninte cu sigilarea statiei, ba primeam cate o comunicare pentru incetarea emisiei de la CNA...

Stresat de toate acestea, in toamna tarzie a lui 1992 aproape ca am clacat... I-am sunat pe cei de la Sat Line cu propunerea de a vinde reteaua firmei mele, care se numea "Christian Startel"... Oamenii nu au lasat sa loe scape oportunitatea si au facut o oferta care mie mi s-a parut buna pentru acea vreme... Dar au facut o greseala de strategie inainte de a se vedea cu sacii in caruta... Au inceput sa umple orasul cu zvonul ca firma "Christian Startel" este pe cale sa dea faliment...

Uneori mandria aceea de banatean iti poate aduce si lucruri bune... Indata ce am aflat de zvonurile care circulau, am pus mana pe telefonsi in termeni deloc politicosi am anulat toata treaba... Eram hotarat sa nu ma las...

Am avut norocul sa il intalnesc in aceasta perioada pe Gigi Neacsa, comandant de nava inca pe atunci, un om care a admirat tenacitatea mea... Cel putin asa cred si astazi... S-a aratat dispus sa ma ajute prin cunostintele pe care le avea la Constanta si la Bucuresti... Am acceptat bucuros... Aveam nevoie... Mare...

Si uite asa intr-o zi ne imbarcam in Audi-ul 100 CC al lui G.N si plecam spre Bucuresti... Ma lasasem complet in mainile sale... De unde sa fi stiut ce avea sa urmeze?! A fost mai bine in acel moment ca nu stiam si ca eram atat de naiv... Nu as fi putut sa fac nimic din ceea ce am facut stiind tot ceea ce stiu acum... As fi fost paralizat...

Cronologic nu mai stiu care a fost prima intalnire... Stiu doar ca i-am cunoscut pe redactorul sef adjunct de la "Tineretul Liber", al carui nume nu il mai retin, si pe Paul Grigoriu, pe atunci director la Radio-Romania... Tot in acele zile l-am cunoscut si pe Gheorge "Ghighi" Bejan, de la grupul "Divertis", pe atunci si director la B.T.T, ce isi avea sediul in cladirea proaspat fostului C.C. al P.C.R. ... Cred ca in acea zi m-a dus G.N. in plin centrul capitalei, intr-un bloc situat in imediata vecinatate a fostului Comitet Central al Partidului Comunist Roman, locul de unde, cu nu multa vreme in urma, Ceausescu isi tinuse ultimul sau discurs...

Simpla locatie imi crea o stare de neliniste... Biblioteca Centrala arsa, urmele de gloante de pe Palatul Regal si celelalte cladiri din imprejurimi induceau neliniste si imi puneau simturile in stare de alerta... Blocul era situat prea aproape de CC... Acolo nu putea sta oricine si oricum pe atunci... Exista si astazi cladirea... Cum stai cu spatele la balconul fostului CC si cu fata spre Palatul Regal, in stanga se inalta un bloc turn, ca o eminenta cenusie a zonei... L-am revazut inainte de a pleca din tara... Exista un restaurant cu iz medieval la demisol...

Nu mai tin minte la ce etaj era apartamentul in care am intrat... Stiu doar ca inainte de a intra mi s-a spus ca acolo sunt tipi foarte tari care au contract cu producatorul de camioane Scania... Cand am intrat acolo era un soi de vanzoleala calma.... G.N. m-a lasat pe hol sa astept... S-au intamplat doua lucruri care m-au socat si care ma bantuie si astazi...

Stand acolo, in picioare, asteptand fara sa stiu ce, la un moment dat se intredeschide o usa din cauza curentului, fara ca persoana ce statea cu spatele la usa si vorbea la telefon sa isi dea seama... Am auzit foarte clar, aud parca si acum, discutia despre tranzactionarea a cateva SUTE de kilograme de platina... A inceput sa mi se faca rau... Incepusem sa ametesc... Stiam ce e platina si cat costa un gram doar...

Si asta inca era un preludiu doar pentru acea zi... Langa mine se infiinteaza un batranel, aparent bonom cu varsta intre 50 si 60 de ani... Se uita la mine zambind jovial si ma intreaba: "De unde esti?". I-am raspuns fara sa clipesc: "De la Timisoara". Urmatoarea intrebare a fost: "Nu vrei sa cumperi un submarin rusesc?"... In clipa aceea era sa ma pufneasca rasul... Mi se parea ca batranelul e tatal vreunuia dintre tipii tari de pe acolo si ca nu e cu toate acasa...

Asa ca raspunsul meu, de tanar naiv si prost, netrecut prin schemele Bucurestiului a fost de fapt o intrebare: "Da` ce sa fac cu el? Sa ma plimb pe Bega?!!"... Am realizat imediat ca am comis o uriasa eroare... Fata bonoma a batranelului cu alura de bunic s-a transformat intr-o fractiune de secunda in imaginea unui rechin batran, viclean si feroce...

Chiar si asa, am incercat sa nu ma ingrijorez... Batranelul disparuse brusc din preajma mea si cele dopua trei secunde ce au trecut pana la intoarcerea lui G.N. mi s-au parut o vesnicie... Incepusem sa cred ca am nimerit intr-un soi de azil... Asta pana cand s-a intors G.N., care vazuse ca am stat de vorba cu batranul rechin, si care m-a intrebat: "Ce a vrut generalul X de la tine?"... Prima mea dorinta a fost sa ies de acolo... Sa o iau la fuga...

As fi aratat insa si mai prost decat ma simteam deja... Unde naiba nimerisem? Ce se intampla cu mine? A trecut multa vreme pana am inteles ce mi se intamplase de fapt... Nu stiu daca submarinul de vanzare era aievea sau era doar o parola de recunoastere... Oricum as lua-o bine tot nu e... Daca exista un submarin rusesc de vanzare in 1992 inseamna ca baietii destepti in Romania nu sunt cei vizibili... Si daca era o parola de recunoastere, cine pe cine trebuia sa se recunoasca si de ce?!!

Atunci nu stiam raspunsul... Chiar si astazi, vazand ce s-a intamplat pe parcursul ultimilor douazeci de ani in Romania il intuiesc doar... Si cu groaza mai intuiesc un lucru: ceea ce am vazut era doar varful aisbergului.... Ametitor, nu este asa? Si toate acestea mi se intamplau mie, un tanar timisorean, ce iesise pe strazi penjtru o viata mai decenta si un strop de libertate...

Asa am inceput sa casc bine ochii si sa fiu atent la toate detaliile din jurul meu... Asa am inceput sa invat sa fiu atent la ceea ce spun si ceea ce fac... Asa m-am transformat din tanarul rocker naiv intr-un "costum"... Asa a murit inocenta mea: brusc... Si tot asa a inceput sa isi infiga in mine ghearele luciditatea maturitatii... Un pic prea devreme daca este sa ma intrebati... Dar astfel am reusit sa fac fata evenimentelor ce aveau sa urmeze... Altfel as fi fost mancat de viu... De mult...