TACEREA INGAMFATA A MEDIOCRITATII...

Unii oameni tac pentru ca sunt eficienti... Este in firea lor sa fie asa... Sintetizeaza tot ce au de spus in cateva cuvinte si considera de prisos discutiile suplimentare care imbraca miezul lucrurilor...

Alti oameni, dimpotriva, simt nevoia sa dezvolte subiectele pana la limita impusa de ceea ce cunosc despre ceea ce se discuta... Altii nu au aceasta limita si se avanta in discutie fara sa stie neaparat despre ce este vorba sau avand date foarte putine despre problema in cauza...

Cei din urma sunt amuzanti in siguranta cu care cred ca daca vor spune multe nimeni nu va descoperi cat de putine lucruri stiu... Nu cred ca ma deranjeaza insa nimic la fel de tare precum indivizii obtuzi, inecati de propria lor mediocritate, care tac ostentativ doar pentru ca li se pare ca sunt importanti...

Nu sunt deloc putini in Romania si de aceea ii intalnesti la mai toate rascrucile. O realizare cat de mica este pentru omul mediocru un pas urias... Si il va ambala in asa fel incat sa para ca este o realizare pe care tu nu o poti atinge...

Ba inca mai mult: daca incerci si tu sa faci acelasi lucru va incerca sa te descurajeze continuu si iti va pune [in cale piedici la care nici macar nu gandesti ca sa ramana el deasupra... Uite asa, incet-incet, tiptil s-a instaurat un soi de democratie totalitara a mediocritatii...

Si astazi ea se uita ingamfat si de sus la tine, intr-un mod atat de ridicol incat iti este rusine sa izbucnesti in ras doar pentru ca nu vrei sa ai parte de alte ingretosari amuzante...

Nu incerca sa fii politicos cu genul asta de hominidus vulgaris... Nu are rost... Te vor trata oricum cu un soi de silentio stampa de la inaltimea realizarilor lor mediocre... In mod ciudat oamenii cu adevarat mari sunt exact opusul acestei atitudini... Si daca tac, tac pentru ca li s-a facut o nedreptate sau pentru ca este inutila consumarea energiei cu netotii...

Aceeasi atitudine, dar ce diferenta in motivatiile unora si ale altora... M-am intrebat mereu de ce procedeaza mereu mediocritatea in acest fel... Si am ajuns la concluzia ca totul se rezuma la respectul si recunoasterea celor din jur...

Mediocritatea cerseste respectul si daca nu il obtine ti-l va imprune brutal, calcand cu bocancii peste ceea ce ar trebui sa insemne in mod normal bun-simt... De cealalta parte oamenii care fac cu adevarat diferenta au o prezenta generala care ii face sa se impuna natural... Si de aceea nu au nevoie sa ceara recunoasterea celorlalti...

Cred ca diferenta intre cele doua atitudini este in mod decisiv data de siguranta (sau nesiguranta in cazul mediocrului)pe care ti-o da cunoasterea eu-lui personal pana in cele mai intime colturi si cotloane...

Vedeti voi, mediocrul stie, si daca nu stie - simte - ca este mediocru... Se va simti vizat cand citeste aceste randuri... Si chiar asa si este... De aceea lupta, da din coate, din gura, devine exhaustiv sau se retrage strategic intr-un turn virtual asemanator cu turnuletele caselor tiganesti din duhoarea realitatii...

Oooo daaaa! Si ingamfarea stie sa taca... Doar ca nu atunci cand ar trebui...