IT`S A LONG WAY TO THE TOP IF YOU WANNA ROCK`N`ROLL...

Nu este un secret faptul ca trupa mea foavorita este AC/DC... Nici faptul ca doua lucruri mi-au schimbat definitiv viata indreptandu-ma catre muzica: Elvis Presley, comemorat in emisiunea lui Tudor Vornicu "De la A la... infinit" care a breusit cumva sa introduca imagini din concertele lui Elvis in 1977, si albumul Back in Black al celor de la AC/DC pe care l-am ascultat prima oara in 1980 sau in 1981... Eram in clasa a saptea...

Cu putina vreme cineva imi spunea ca sunt mai bun la rock`n`roll... Cred ca incerca sa minimizeze unele lucruri in ceea ce ma priveste... Dar citind biografia trupei, declaratiile pe care le-au dat de-a lungul timpului si mai ales dupa ce i-am vaziut live la Bucuresti pe 16 mai, am inceput sa percep afirmatia in cauza ca pe un mare compliment...

Inainte de toate AC/DC spun despre ei insisi ca sunt o trupa de rock`n`roll... Apoi avand in vedere faptul ca sunt consideratia ca fiind cea mai tare trupa rock din lume si din toate timpurile de catre specialisti si colegii de breasla cu nume dintre cele mai grele incep sa inteleg de ce si in zilele noastre se foloseste expresia "YOU ROCK!"...

Si incep sa am certitudinea ca noua romanilor asta ne lipseste... Rock`n`roll-ul... Din nefericire... In etapele in care ar fi trebuit sa se dezvolte in Romania comunismul a gatuit aceasta atitudine sau stare de spirit... Cei care au incercat inca din anii saptezeci si inceputul anilor optzeci au ramas pana astazi cei mai cei: Phoenix, Iris, Cargo... Altii precum a fost ProMusica sau Celelate Cuvinte au avut curajul de a explora de a cerceta si de a risca in numele artei... Dar noi nu ne-am dus mai departe...

Unii mai tinerei ce deja se vad in visele lor orgasmice cu titulatura "maestre" lipita in frunte au tupeul neobrazat sa conteste trupele romanesti vechi si carora timpul le-a conferit aura ce o au azi... Si dau cu noroiul scarbavnicelor vorbe in ei desi publicul ii iubeste si spectacolele lor inca atrag multi oameni...

De fapt asa cred tinerele sperante ca vor reusi sa urce in ierarhia valorilor... Nu prin muzica buna data de talent si munca ci prin nenumarate soparle aruncate in stilul dezinformarilor Securitatii... Lanseaza un zvon si apoi treaba se umfla... Nefericirea este ca ei nu vor capata astfel valoare mai mare ci dimpotriva...

Cred sincer ca ne-am dus mai departe accesand radacinile gresite si avand o atitudine total gresita fata de arta si actul artistic... Din neputinta sau din ignoranta, cei mai multi au ales calea impersonala a vitezei data de tehnica fara sa treaca intai pe la ABC-ul greilor din rock... Si in plus isi mai permit sa si critice ceea ce ei nu pot atinge ca si mod de exprimare... Parca totusi exista o raza de speranta: generatiile tinere par sa caute alte radacini...

Insa din nefericire nu exista nici inclinatia catre sacrificiu si munca de dragul artei de odinioara si nici seriozitate in comunicare pentru a putea forma rpin solidaritate o familie in cadrul unei trupe... O familie in care toti sa fie ca unul, si unul ca toti...

Cand eram in Romania visam sa fac lucruri multe... Nu am avut cu cine ma intelege... Prea multe egouri umflate fara motiv, multe urechi surde, si multe inimi inchise pentru arta si deschise doar catre bani...

Toti se plang ca nu pot aparea la radio... Si totusi exista si o alta cale de a te face cunoscut... Eu am invatat aceasta lectie citind despre modul in care cei care au ajuns la nivel mondial au facut asta... Si aproape invariabil oamenii au inceput cantand oricat de mult, pe oriunde, pentru oricat de putin...

Si asa, daca exista cu adevarat valoare ea va fi intai remarcata de public, si ca urmare cu un dram de noroc, va fi remarcat si de un producator istet... Romanii insa fug de treaba aceasta... Ei se considera fie prea valorosi pentru a se cobora la acest nivel fie au deja niste combinatii convenabile...

Prefabricarea de valoare virtuala pe baza de pile, cunostinte, relatii sau si mai grav pe baza de vanzare de sex in media a dus la dezastrul cu care se confrunta astazi mai toti cei care sunt in bransa muzicala si suprima dorinta de a face parte din ea celor care ar vrea sa inceapa asta...

Exemple? Suficiente... Proconsul au fost la inceput protejatii lui Nicu Gheara, iar mai apoi casatoria unuia dintre membrii cu fiica Primarului General al capitalei, devenit ulterior presedinte nu cred ca le-a facut rau deloc baietilor... Loredana casatorita cu un mahar din ProTV... Ca ajuta... Aici valoarea insa exista...

Cat de intamplatoare o fi casatoria lui Alin Oprea cu o ruda a manelistului Adi Minune, si cat de mult a ajutat este o chestiune discutabila... Margineanu il are ca fan pe Crin Antonescu... Si asa mai departe... Dar poate ca sunt doar gurile rele...

La fel ca si acelea care soptesc ca Marius Moga si-ar datora succesul intr-o mai mare masura faptului ca ofera 50% din castigurile sale radiourilor sau oamenilor din media si nu neaparat talentului... Ma rog, intre timp a devenit din "Micul Mozart" "Micul Hotzart", tot de gurile rele poreclit asa...

Pentru oricare om din industria muzicala britanica sau americana aceste lucruri sunt de neinteles... Inainte de toate trebuie sa ajungi prin forte proprii si talent cu carul la un nivel suficient de inalt ca sa primesti un boost si ca sa convingi pe cineva sa investeasca in tine... De aceea ora exacta in muzica se da din Marea Britanie si America...

Nu vreau sa mai aud din Romania fraze de genul: "eu sunt la un anumit nivel"... Mai ales cand nivelul muzicii din Romania este la pamant... Nu vreau sa accept notorietatea nimanui in Romania, o tara in care emulatia artistica principala care poate fi inteleasa de majoritatea romanilor este maneaua...

Celor tineri, care vor sa se apuce de treaba aceasta le spun sa puna in toate si in orice pe primul plan muzica. Recunoasterea si banii vin cu siguranta daca esti perseverent si exista valoare cu adevarat in ceea ce faci... Si inca ceva: masura talentului nu o acreditam noi insine ci publicul care ne place sau nu.

Nu acceptati criticile si insinuarile nimanui... In marea lor majoritate sunt nesincere. Bazati-va numai pe reactia publicului cand cantati live... Si inainte de toate porniti de la radacini sanatoase... Rock`n`roll adica: Elvis, Chuck Berry, Rolling Stones, Jimi Hendrix, AC/DC etc...

Tehnica nu strica nimanui... Viteza insa as spune ca da... Va voi da cateva citate din ceea ce spuneau "greii" rock-ului si oameni care au studiat fenomenul si l-au analizat in amanunt, ca sa puteti intelege mai bine:

"Nu am stiut niciodata multe despre muzica. Nu a trebuit sa stiu."
Elvis Presley

"Pauzele (dintre acorduri n.a.) sunt cele care te dau pe spate."
Chris Turner (The Small Faces & Humble Pie)

"Esenta a reprezentat-o legatura muzicala aproape paranormala dintre Malcolm si Angus, tenacitatea lor, increderea in sine si simtul ritmului si al balansului, de o precizie elvetiana."
Murray Engleheart
Arnaud Durieux
(biografi AC/DC)

"Bon (Scott) numea heavy-metalul "folie de staniol". Pentru noi heavy-metalul a insemnat dintotdeauna catarame mari, piele, machiaj, suvite in par si colanti. Heavy-metalul a fost intotdeauna gunoi. Era reprezentat de Uriah Heep si altii asemenea. Si-au ales gresit influentele. Au fost influentati de cine nu trebuia, n-au avut niciodata feeling adevarat."
Malcolm Young (AC/DC)

"Am privit intotdeauna heavy-metalul ca fiind o muzica calculata. Este lipsita de emotii. Se concentreaza mult pe tehnica. Vedeti si voi acum cat de repede se indreapta lumea spre stilul asta. Cum spune Brian Johnson, e ca si cum s-ar grabi sa ajunga la sfarsitul melodiei."
Angus Young (AC/DC)

Si sa nu indrazneasca vreunul sa-i contrazica pe cei de la AC/DC... Decat daca au 36 de ani de activitate in spate si reusesc sa stranga oricand 70.000 de spectatori la un concert unde se plateste biletul de intrare, adica nu este organizat de vreo primarie... Fie ea si a Capitalei...