BUCURESTI. DECEMBRIE 1989

Am ajuns in zilele de sfarsit de an la Bucuresti. Impreuna cu Carolina Salguero si cu o echipa de la CNN parca. M-au luat cu ei intr-un van cum ii spun ei. M-au poreclit "one note floyd" pentru ca am recunoscut instantaneu un pasaj de pe "The Dark Side Of The Moon" al trupei Pink Floyd... Ziaristii straini erau uimiti... Pe strada gaseau cu usurinta vorbitori de engleza, germana, franceza, sarba... Si asta li se parea lor iesit din comun...

Pana la plecarea catre Bucuresti am insotit-o pe Carolina in diverse locuri fierbinti. Unul dintre ele a fost cimitirul saracilor, locul unde din groapa comuna au fost dezgropati si cativa oameni ucisi de gloantele comuniste. Peste drum era locul in care am sarit gardul atunci cand s-a tras dupa noi. Am vazut urma glontului in zid...

Am reusit sa intru datorita Carolinei in spitalul judetean. Printre raniti l-am gasit pe Vio Pasca, cel de care ne despartisem in Libertatii... De fapt el m-a strigat. Cu o voce lipsita de puterea normala. Era slabit. Atat de slabit incat nu il recunoscusem. Avea inca glontul in el. Intrase prin abdomen si ramasese in umar. M-a pus sa pipai umflatura sub care se afla metalul rece. Si acum simt ce am simtit atunci... Viorel a zambit si mi-a spus ca nu il mai doare...

Am plecat din Timisoara. Tin minte ca pe drum toata lumea se saluta cu semnul victtoriei facut cu degetele puse in "V"... Am ajuns la Bucuresti seara... Din acest moment amintirile mele incep sa se piarda... Mai tin minte o noapta petrecuta in holul de la Inter, socul pe care l-am suferit cand am vazut cladirile din jurul fostului CC...

Am vazut un Oltcit ciuruit dintr-un capat in altul de gloante... Dupa modul in care erau dispuse gaurile de glont pe caroseria masinii sunt convins ca a fost o rafala de mitraliera. Omul se plimba acum cu ea asa. Avea nevoie probabil...

Nu mai tin minte cum am intrat in noul an. Am incercat din rasputeri sa imi amintesc. Nu stiu ce am facut in noaptea dintre 1989 si 1990... Poate ca nici nu are vreo insemnatate deosebita. De aceea nu imi amintesc. Ceausescu murise asasinat. Executat de linia a doua din PCR. Iar romanii incepusera sa isi ingroape mortii.

Incepeau urmatorii douazeci de ani...