EXTIRPAREA CONSTIINTEI PROPRII. NICKNAME ADRIAN.

Exista o rasa de oameni care cred ca a fi diferit poate justifica pana si lichidarea contiintei proprii. Un astfel de personaj, a postat sub numele de "Adrian" si ca anonim, urmatorele comentarii la articolul "IN MEMORIAM", un film in care chipurile si celor ucisi si modul in care au fost ucisi in decembrie 1989. Mai jos aveti filmul iar sub el comentariile unui om pe care va las pe voi sa decideti cum sa il catalogati:

"Anonim spunea...

Moartea unui om e o tragedie, a mai multora, statistica.
I.V. STALIN
Lasa-neeeeeeeeee, lasa-neeeeeeeee ca ne-ai obosit"

"Adrian spunea...

Ba, omul ala are dreptate, ce-o dai atat cu Timisoara in sus, Timisoara in jos, eroii-putoi ai marii revolutii. Au murit un pic peste o mie de oameni. Ai citit putina istorie sa vezi cati au murit in alte revolutii, de pilda cea franceza?
O mie de prosti, mare scofala"

Acestui om, si acelora ca si el, vreau sa le comunic public ceea ce cred despre ei. Nu vrea sa ramanem in subsolul comentariilor. Ma intreb mereu: DE CE? Pentru ca orice actiune umana isi gaseste un raspuns la ceasta intrebare. Acum intrebarea este: DE CE acesti bipezi sunt atat de harnici im a arunca noroi peste memoria acestor oameni? DE CE si DE UNDE atata ravna? DE CE se ascund?

Linisteste-te Adriane... Suspectez ca tu si anonimul sunteti una si aceeasi persoana... Eroii sunt eroi. Si tu nu poti face nimic. Nu poti schimba asta. Latri degeaba. Te zbati degeaba. Timisoara a avut curajul pe care tu nu o sa-l ai niciodata. Bucurestiul la fel. Nu poti desparti aceste lucruri. Cu nimic.

Ne-am obisnuit cu provocarile nesimtite. Atat lucru le-a ramas lichelelor: obraznicia. Dar nu mai este indeajuns. Nici macar nu ne mai puteti atinge. Tot ce mai poti face este sa te faci de ras. Te umilesti singur. Eroii nu mor niciodata. De dincolo de moarte te asteapta sa te asezi langa ei. Si cand gura ta va amuti pe veci si mana iti va fi mancata de viermi sub aceiasi doi metri de pamant, tu vei fi un nimic. Iar ei vor ramane tot eroi.

Poti sa latri cat vrei. Noi cei care am ramas in viata, si timisoreni, si bucuresteni, si brasoveni, si clujeni, si lugojeni si sibieni, si ceilalti... Noi suntem cosmarul tau cel mai urat! Noi suntem MARTORI! Tu esti doar vorba in vant...

Fara Timisoara nu ai mai fi putut arunca mizeriile tale niciunde. Timisoara fara Bucuresti si restul oraselor ar fi ramas doar un zvon. Am fost multi atunci. Impreuna am invins. Esti invins demult. Nu stiai?

Tu esti o rusine in fata Rusinii insasi. Am o veste trista pentru tine. Nu esti nemuritor. Cand te vei duce din aceasta lume vei fi uitat de toti. Aruncat in nlastina uitarii. Oricine crezi ca vei fi fost in aceasta viata!