MARTOR OCULAR: 17 DECEMBRIE 1989

"Tot sparg daca nu ma lasa inauntru!"

Avram Ioan Vasile

nascut in 17 iunie 1949 la Firiteaz (jud. Arad), C.T.C.-ist la S.U.T., 1 copil

Avram Elena (mama):

nascuta in 21 septembrie 1927 la Firiteaz, pensionara

In 17 decembrie am fost la catedrala. Cind am iesit de acolo am vazut tineri strigind jos Ceausescu si armata defilind. I-am intrebat pe tineri daca armata e cu ei. Ei mi-au zis: "n-auzi maica ca ei cinta cu Ceausescu si noi strigam jos Ceausescu". Am strigat si eu cu ei jos Ceausescu. Cind am ajuns la Opera au inceput sa cinte "Desteapta-te romane", dar nu stiau cuvintele. Mi-au zis "maica, noi mergem la judeteana de partid". Eu am intrebat unde-i aia, ei au zis ca la Posta Mare si m-au intrebat "mergi cu noi?". Le-am zis ca sint imbracata cu blana si e cald si ei mi-au zis "maica, du-te, fii sanatoasa, ca ti-ai facut datoria". M-am dus pe jos pina acasa (str. Timis), tramvaiul 4 nu mergea.

Le-am spus fiului si norei ce e in oras. Nora cu nepoata s-au culcat, eu am plecat iar. Am ajuns la Posta Mare. Aici era armata, securisti. Chioscul de ziare ardea. Lumea spunea ca un tanc a trecut peste o femeie. M-am intors acasa. Fiul meu impreuna cu Belbe Vasile, Faltinschi Iosif si altii au plecat in oras. Dupa vreo ora un vecin, doctor, mi-a spus ca Ioan e impuscat la Clinici. M-am dus la spital. La poarta n-au vrut sa ma lase sa intru. Eu am strigat ca fiul meu e impuscat si tot sparg daca nu ma lasa inauntru. Sotia doctorului Baranyi, care-l cunostea pe fiul meu, m-a lasat sa intru. Ioan era la operatie. Un profesor m-a lasat sa-l vad la sala de reanimare. Am stat linga sala de operatie si deschideam usa la toti cei ce ieseau sau intrau acolo. Doctorul Baranyi mi-a zis sa plec, ca nu poate sa lucreze cind vede o mama disperata.

Am vorbit cu fiul meu, care mi-a spus ca il cunoaste pe cel care l-a impuscat (fusese impuscat in fata Centrului Militar si s-a tras de la Hotel Timisoara). Veneau si colegi de-ai sai de la S.U.T. si i-au spus sa nu spuna cum a fost impuscat ci sa zica ca a coborit la masina si asa a fost ranit. El era nervos, zicea ca de ce sa minta.

Am stat tot timpul in spital, am auzit aici, la radio, cuvintarea lui Ceausescu in care spunea ca la Timisoara sint huligani. Ziua urmatoare am fost data afara din spital. Doctorul Baranyi a zis ca nora sa-si ia halat alb si sa zica ca e din cadrul spitalului, ca sa stea cu Ioan. Nora a stat cu fiul meu pina cind el a murit, in 26 decembrie.

27 mai 1995

---

"TAB-ul a tras in noi"

Serban Iosif

nascut in 16 octombrie 1959 la Balc (jud. Bihor), instalator sanitar - sudor la T.C.M.R.I.C. Oradea - filiala Timisoara (1989), acum pensionat grad 2 invaliditate, impuscat in mina stinga

In 15 decembrie 1989 am iesit de la serviciu si am mers in centru s-o iau pe nevasta-mea. In drum, in piata Maria, am vazut multa lume adunata (cam 150 de persoane). M-am dat jos din tramvai si am intrebat ce se intimpla. Cineva mi-a zis ca politia este in biserica la Tokes si ca nu-l lasa sa iasa afara. Era cam orele 16. Oamenii stateau linistiti. Eu dupa o jumatate de ora am plecat. Seara am auzit de la vecini ca in piata Maria s-a strigat "jos Ceausescu".

In 16 am lucrat pina la ora 12. La serviciu am discutat cu colegii despre ce se intimpla in oras. Dupa servici mai multi colegi am plecat spre piata Maria. Acolo, niste civili cu automate in mina ne-au spus sa trecem mai repede.

In seara de 16 am ajuns iar in piata Maria. Aici era multa lume (mult mai multa decit in 15) dar si multa militie. M-am bagat printre oameni. Se striga "jos Ceausescu". Dupa jumatate de ora m-am intors. M-am gindit ca in situatia mea (eram condamnat la locul de munca pentru trecerea granitei) o incurc daca ma ia politia.

In 17 dupa-masa am fost in fata hotelului Continental. Aici erau multi demonstranti si multa armata. O femeie a dat tonul la lozinci anticeausiste. Soldatii au arestat-o si au batut-o. Dupa putin timp aparut un elicopter. Mi-a fost teama ca ma filmeaza din elicopter si am iesit dintre demonstranti plecind spre piata Libertatii. Dupa un timp si alti manifestanti care fusesera la Continental au ajuns in Libertatii. Din cofetaria Macul Rosu s-au scos mese si scaune la care s-a dat foc. Dinspre Continental a venit un tanc care a trecut baricada, apoi se invirtea in piata Libertatii ca sa imprastie demonstrantii. Acestia aruncau cu sticle incendiare si pietre. 4-5 baieti au rasturnat o dacie parcata in fata restaurantului militar si i-au dat foc, apoi au vrut sa intre in cladire. Un ofiter a tras de la geam si unul din baieti a fost ranit la picior.

Eu eram la coltul strazii Alba Iulia si dupa ce am vazut asta am plecat spre centru. In centru am vazut demonstranti care spargeau vitrinele. M-am intors acasa.

In 18 decembrie la serviciu am discutat despre cele intimplate. Majoritatea colegilor era de parere ca Ceausescu o sa cada. Seful ne-a zis sa nu lipsim de la lucru si sa nu participam la demonstratii.

In 19 decembrie la orele 15 am plecat de la servici impreuna cu colegul Madularescu Ioan, spre piata Iozefin. Auzisem ca acolo a fost impuscata o femeie cu un copil in brate. Am vrut sa mergem sa vedem dar am fost impiedicati de soldati. In fata pietii erau citeva sute de persoane care strigau catre soldati: "si voi aveti parinti!", "si voi sinteti romani!". Inspre strada Vacarescu era un camion de militie. Militienii arestau oameni si ii bagau in camion.

Am mers pina la despartirea tramvaielor 1 si 3. Si aicea erau multi demonstranti. Dinspre gara venea un TAB. Noi am oprit tramvaiul 3 pentru a face o baricada, dar TABul venind in viteza a reusit sa treaca. Am fugit atunci la biserica din colt. Am incercat sa intram in biserica dar nu ni s-a dat voie, dupa care am fugit in curtea bisericii. Dupa ce am ajuns in curte din strada s-a tras dintr-un TAB. Linga mine am vazut doua sau trei fete impuscate. Am fugit prin curte, iesind prin spate inspre str. Vacarescu. Atunci am simtit ceva cald la mina. Apoi, vazind ca este singe, i-am aratat lui Madularescu, care mi-a zis ca sint impuscat. Colegul meu a strigat la oamenii care erau la geam sa ne ajute cu tifon si m-a legat la mina. Apoi am oprit o dacie 1100 care m-a dus la spitalul de ginecologie.

Acolo am fost pansat si o salvare a venit dupa mine. Nu am vrut sa urc caci auzisem ca in spitalul judetean se impusca ranitii. Ma gindeam ca in situatia mea (condamnat la locul de munca) daca nu cade Ceausescu sigur o incurc. Soferul salvarii m-a convins, spunindu-mi ca ma duce la spitalul de pe Mihai Viteazul. Am ajuns acolo si am fost internat.

16 septembrie 1995